Gichin Funakoshi (japoneză 船越義珍 Funakoshi Gichin; n. 1868; d. 1957) este fondatorul stilului modern de Karate-Dō.
{{ In 1868 s-a nascut Gichin Funakoshi, fiul unui functionar marunt din Okinawa. Tanarul Funakoshi a invatat, pe masura ce crestea, arta martiala, te, din Okinawa de la un mare maestru al carui nume era Azato.
Atunci cand a implinit 25 de ani, Gichin Funakoshi ajunsese sa stapaneasca aceasta arta si, in acelasi timp, a devenit professor in cadrul unei scoli. Dupe ce un inspector scolar a asistat la o demonstratie a maiestriei sale Gichin Funakoshi a primit aprobarea sa introduca artele martiale in programa de invatamant. Karate a devenit cunoscut si a ajuns sa fie predat in toate scolile din Okinawa.
Introducerea in Japonia a ceea ce se numeste in zilele noastre Karate a avut loc in 1912. In acea perioada flota imperiala, sub comanda amiralului Dewa, ancorase in golful Chujo din Okinawa. Echipajul fusese cazat in scoala unde preda Gichin Funakoshi si tanarul professor a organizat ad-hoc o demonstratie de Karate. In acest fel faima Karate-ului a ajuns pana la Tokio.
Aproape 10 ani mai tarziu, in anul 1921, insusi imparatul Japoniei l-a invitat pe Funakoshi sa-si prezinte maiestria in fata lui. Imparatul a fost atat de impresionat de demonstratia facuta incat, dupa aceea, l-a rugat pe Funakoshi sa vina in Japonia ca sa predea aceasta arta. In decursul a 5 ani acest profesor de scoala din Okinawa a devenit idolul cluburilor de arte martiale din Japonia. Gichin Funakoshi se apropia de cea de-a saizecea aniversare a zilei de nastere. El a infiintat la Tokio prima lui scoala de antrenament numita dojo.
Aceasta scoala purta numele de shotokan- “clubul din Shoto”. Funakoshi folosise in tinerete, pe cand scria poezii, pseudonimul Shoto, asa ca a considerat ca numele este bine ales. Shoto inseamna in limba japoneza “pinii care se unduiesc in bataia vantului”. Gichin Funakoshi a pus astfel bazele celei mai mari scoli de Karate din lume. Cu toate ca la momentul respectiv aceasta arta era inca denumita “mana din Okinawa”, cu vremea ea s-a transformat in Karate-do adica “calea mainii goale”.
Faima acestui nou stil de Karate a dus la cresterea numarului de scoli de Karate in toata Japonia si alti maestrii din Okinawa au inceput sa predea stilurile proprii. Primul clasat in urma lui Funakoshi era Chojun Myiagi din scoala Goju-ryu, urmat de Kenwa Mabuni din scoala Shito-ryu. Au urmat multi altii care au lansat Wado-ryu, Shotokai, Kyokushinkai si Shukokai. Astazi milioane de practicanti ai Karate-ului din lumea intreaga studiaza unul dintre cele 15 stiluri importante si numeroasele lor variante.}}
Daca ar trebui sa acordam credit unei singure persoane pentru poziţia de care Karate se bucură în Japonia, acesta ar fi Gichin Funakoshi. Născut în Shuri, Okinawa, si-a început munca de recunoaştere oficială a Karate-ului în Japonia abia în a doua jumătate a vieţii, la vârsta de cincizeci şi trei de ani.
Povestea lui Funakoshi este foarte asemănătoare cu a altor personalităţi ale Karate-ului. Şi-a îceput viaţa ca un copil bolnăvicios şi slab, a cărui părinţi l-au dus la Yasutsune Itosu pentru a lua lecţii de Karate sub îndrumarea lui Yasutsune Azato (Azato este considerat de mulţi ca fiind cauza minţii disciplinate şi a tehnicii lui Funakoshi). Datorită doctorului său, Tokashiki, care îi prescria tratamente bazate pe ierburi împotriva slăbiciunii şi instruirii temeinice venită de la Azato şi Itosu, Funakoshi a început să înflorească. A devenit un bun elev a noilor săi profesori Arakaki şi Matsumura, şi-a dezvoltat cunoştinţele şi şi-a disciplinat mintea.
Când a venit din Okinawa în Japonia în 1922 a rămas printre cei asemenea lui, în dormitorul elevilor, la Suidobata, Tokio. A locuit într-o cameră mică, lângă intrare, având ca îndatorire curăţarea dormitorului în timpul zilei, când elevii erau la cursuri. În timpul serii şi nopţi îi învăţa Karate.
După scurt timp, a obţinut suficientă experienţă pentru a-şi deschide propria şcoală în Meishojuku. La scurt timp după aceea şi-a deschis propriul “Shotokan” în Mejiro, astfel având, în sfârşit, un loc unde putea să primească elevi deosebiţi ca: Takagi şi Nakayama de la Nippon Karate Kyokai, Yoshida de la Takudai, Obata de la Keio, Egami de la Waseda (viitorul său succesor), Hironishi de la Chuo, Noguchi de la Waseda, Ohtsuka, şi alţii. Este cunoscut că în timpul călătoriilor lui în lungul şi în latul Japoniei, în timp ce făcea demonstraţii şi ţinea prelegeri, Funakoshi avea pe Takeshi Shimoda, Yoshitaka (fiul său), Egami şi Ohtsuka în preajmă. Principali instructori din dojo-ul său, în anii treizeci şi patruzeci, au fost T. Shimoda şi Y. Funakoshi. Shimoda a fost, se pare, expert al şcolii Nen-ryu şi a mai studiat şi Ninjutsu, din păcate a murit foarte tânăr, în 1934, după unul dintre turneele demonstrative. Locul său a fost luat de Gigo (Yoshitaka) Funakoshi, un om cu un caracter deosebit şi foarte bine pregătit din punct de vedere tehnic. Părerea lui Shigeru Egami era că nu exista nimeni mai bine calificat pentru a prelua sarcina învăţării elevilor. Din cauza antrenamentelor “tinereşti” şi viguroase (categorisite adeseori ca puternice şi brutale) au apărut curând conflicte cu mai vârsnicul Ohtsuka Hironori. Unii comentau că acesta nu făcea faţă antrenamentelor. Ce este, însă, sigur, este că a părăsit şcoala pentru a înfiinţa propriul stil, “Calea Armoniei”, Wado-ryu. Este evidentă aluzia denumirii stilului la conflictul cu Yoshitaka. Influenţa lui Yoshitaka asupra viitorului Karate-ului a fost foarte importantă, dar, din păcate, din nou moartea a venit prea devreme. El a murit la numai 39 de ani, de tuberculoză, în 1945.
Artele Marţiale în Japonia anilor douăzeci şi până la începutul anilor patruzeci erau considerate ca fiind esenţial naţionale, în consecinţă, orice altă formă inpură era privită cu dispreţ, numită artă păgână sau sălbatică.
Funakoshi a reuşit să învingă aceste prejudecăţi şi a câştigat recunoaşterea Karate-ului ca o Artă Marţială Japoneză în jurul anului 1941.
Inutil să spunem că, după aceea, au apărut o sumedenie de cluburi de Karate în Japonia (trebuie precizat că Okinawa nu era considerată ca fiind parte a teritoriului tradiţional Japonez, la acea vreme). În anul 1924 Karate a fost introdus, pentru prima dată, ca materie predată, la Universitatea Keio. Au urmat Chuo, Waseda(1930), Hosei, Tokzo Universitz (1929), şi altele. A mai fost înfiinţat un club şi în Shichi-Tokudo, o clădire situată într-un colţ al domeniului regal.
Funakoshi a predat, cel puţin o dată la două zile, în Shichi-Tokudo.
Gichin Funakoshi si-a adus o remarcabila contributie la dezvoltarea artelor martiale si in special a karate-ului. El a adus Karate-do din Okinawa în Japonia. El a conceput cele douăzeci de percepte ale karate-ului; aspecte considerate de el importante pentru educaţia elevului Karateka. Tot Funakoshi a compus Dojo Kun, prezent în şcolile de karate.
“Adevăratul Karate-do este antrenarea şi dezvoltarea minţii şi trupului în spiritul modestiei, devotatiei totale cauzei juste în perioade critice.” ( Funakoshi Gichin. 1973, Karate-do Kyohan, pagina 3).
Gichin Funakoshi s-a născut în Shuri, Okinawa. Funakoshi a venit în Japonia în 1922, la vârsta de 53 de ani, pentru a răspândi şi dezvolta Karate-do. El a fost desemnat să demonstreze karate la prima Convenţie Atletică Naţională în Tokio, organizată de Ministerul Educaţiei din Japonia. Funakoshi a studiat cu mulţi maeştri. A învăţat secretele artei lor şi a adus aceste secrete în Japonia. Odată ajuns aici el a deschis prima şcoală de karate, Meishojuka. Mulţi ani mai târziu a deschis faimoasa şcoală Shotokan, distrusă în timpul celui de-al II-lea război mondial.
Când a venit în Japonia Gichin Funakoshi a adus şaisesprezece kata-uri: cinci pinan, trei naihanchi, kushanku dai, kushanku sho, seisan, patsai, wanshu, chinto,jutte and jion. Funakoshi credea sincer că este nevoie de o viaţă pentru a stăpânii perfect “o mână” de kata şi, deci, şasesprezece vor fi suficiente. A ales kata-urile pe care le-a considerat cele mai potrivite pentru pregătirea fizică şi autoapărare, susţinând cu încăpăţânare “Karate este o artă nu un sport.”. Pentru el Kata era Karate. (Kim, Richard, 1974, The Weaponless Warriors, pagina 94).
Gichin Funakoshi era convins că aspectul intelectual era mult mai important decât cel fizic în karate.
Iată cele douăzeci de percepte concepute de el:
1.Karate începe şi se sfârşeşte cu respect.
2.În karate-do nu există intenţia de atac.
3.Karate este în slujba justiţiei.
4.Cunoaşte-te pe tine însuţi (însăţi), apoi pe ceilalţi.
5.Intuiţia este mai mult decât tehnică.
6.Eliberează-ţi mintea.
7.Ghinionul apare întodeauna din neglijenţă.
8.Nu practica karate numai în dojo.
9.Karate se practică toată viaţa, nu există limită.
10. Modelează-ţi viaţa de zi cu zi după karate-do, vei ajunge la myo.
11. Adevărata artă Karate este ca apa fierbinte: se transformă în apă rece dacă nu este încălzită permanent.
12. Nu te gândi cum să câştigi, gândeşte-te cum să nu pierzi.
13. Alternează tehnicile de apărare.
14. Bătălia se desfăşoară după cum manevrezi stările de kyo(deconcentrare, incapacitate de ripostă) şi jitsu (concentrare, capacitate de ripostă).
15. Gândeşte-te la mâna şi la piciorul cuiva ca la o sabie.
16. Când îţi părăseşti locuinţa ai în faţă numeroşi duşmani. Atitudinea ta poate invita la luptă.
17. Începătorii trebuie să ajungă să stăpânească perfect poziţiile fără să le judece, abia după aceea devin naturale.
18. Kata trebuie executat corect, fără schimbări, o luptă reală este, însă, cu totul altceva. Dacă kata este executată şi stăpânită corect, comportamentul într-o luptă reală este ca al apei şi succesiunea stărilor kyo-jitsu este corectă.
19. Puternic şi delicat, întins şi contractat, încet şi rapid, toate trebuiesc corelate cu respiraţia.
20. Gândeşte şi trăieşte cu aceste percepte în minte în fiecare zi.
Dojo Kun:
1. Caută perfecţiunea caracterului.
2. Fii credincios şi loial.
3. Dedică-te sincer.
4. Respectă pe ceilalţi.
5. Nu folosi violenţa.
Aceste cinci principii ale Dojo Kun sunt rezultatul direct al faptului că Shihan Gichin Funakoshi credea că, Karate-do este mai mult o artă decât un sport. Echilibrând şi îmbogă
ţind cele douăzeci de percepte enumerate mai sus, care reprezintă regulile călăuzitoare ale pregătirii personale, cu accentul pe strategie, Dojo Kun îndrumă elevul din punctul de vedere al dezvoltării morale. Faptul că Dojo Kun este recitat în multe şcoli tradiţionale Shotokan, cu voce tare, arată importanţa educării spiritului asupra educării fizicului. Accentul pus pe comportamentul moral şi drept menţine elevul pe calea care duce la dezvoltare individuală şi perfecţiune.
Gichin Funakoshi a fost un om modest. El a pus accentul pe perfecţionarea individuală. “El credea în bun simţ şi respectul pe care o fiinţă umană il datorează alteia.” (Kim Richard. 1982, The Classical Man, paginile 94-95).
Gichin Funakoshi a murit în 1957 în vârstă de 88 de ani. Contribuţia sa la dezvoltarea şi răspândirea artei karate do a fost covârşitoare. “Consider Karate-do ca fiind cea mai potrivită dintre toate artele marţiale pentru împlinirea nevoii de pregătire a spiritului.” (Funakoshi Gichin. 1973, Karate-do Kyohan, pagina 14).
Mormântul lui Gichin Funakoshi
SIMBOLUL PERSONAL AL LUI GICHIN FUNAKOSHI
Prima carte scrisă de Shihan Funakoshi “Ryukyu Kempo: Tode” a fost editată în 1922 de editura Bukyo-Sho. Aceasta includea o serie de prologuri scrise de unii dintre cei mai faimoşi oameni din Japonia şi Okinawa de la acel moment. Pe coperta cărţii, un faimos prieten al lui Shihan Gichin Funakoshi, Hoan Kosugi, a plasat desenul simbolic al unui tigru ce va deveni mai târziu simbolul Karate-ului lui Shihan Gichin Funakoshi.
Kosugi s-a inspirat din expresia japoneză “Tora no Maki”, care desemnează un document oficial, desemnat ca referinţă într-un sistem. Ca urmare Ryukyu Kempo ar fi Tora no Maki pentru Tode. De asemenea Kosugi a văzut în modul de lucru al maestrului mişcările unei feline.
În momentul morţii, acest simbol împreună cu toate documentele legate de karate-do au fost date Shotokan din voinţa Shihan Gichin Funakoshi şi a familiei lui.
