E timpul pentru al treizecilea stagiu national de karate traditional de la Olimp. Sensei va veni direct de la Los Angeles, caci asa se intampla mereu, asa a fost si vara trecuta. Antrenamentul de dimineata va incepe in momentul in care rasare soarele, … asa a fost si vara trecuta. In ultima seara vom face foc de tabara.
Aproape sigur vom merge la cherhanaua din Nordul Olimpului, dupa mine, unul din cele mai “la mare” locuri de la mare. Se mananca bine, elegant servit si nu foarte scump. Locul ne-a fost recomandat in 2007 de un antrenor de karate, craiovean de al nostru, Dan ca majoritatea karatistilor ( pe baietii din Federatia de Karate Traditional ii cheama Dan. In general. Pentru fete incercarea castigatoare este Andreea.) Am fost, am vazut, am mancat, le-am zis la oameni cine i-a recomandat si am venit acasa sa multumim. Atunci am aflat ca de fapt am nimerit in alta parte……
Cu pofta de ciorba de peste si icre bine frecate, am asteptat stagiul din 2008. Am mers frumos pe plaja catre nord si am gasit. Locul, intradevar mai tare decat primul. Mancarea mai multa, mai buna si mai ieftina. Am planuit o iesire in grup si am incercat sa aflam cum se ajunge cu masina. Nu e nici greu, nici departe. A fost insa destul de amuzant, din cauza unui oarecare anacronism, care ne impiedica sa montam GPS pe masina. Explicatiile localnicilor m-au facut sa-mi amintesc de perioada cand citeam Geo Bogza. Dobroge, Dobroge.
Am aflat, am aranjat, am ajuns. Cam turtiti de foame. Dan (al nostru) ne-a facut poze (si vreo jumatate de an n-a gasit nu stiu ce cablu sa le descarce). Cand am ajuns, am constatat ca nu suntem singuri. Vreau sa zic, nu erau ca data trecuta, doar karatisti si turisti.
Mai era o masa ocupata. Educata fiind, si cu cei sapte ani de acasa, nu arat cu degetul, ca m-a invatat mama ca nu e frumos. Dau si eu cu cotul si arat discret cu barbia. Inginerul se prinde repede despre ce e vorba, si ii atentioneaza si pe ceilalti. In acelasi fel discret si elegant. Andreea se prinde mai greu si cere explicatii.
Cand ii pica fisa se emotioneaza. Vrea si ea o poza. Le zic copiilor sa se duca, sa se prezinte, si sa-si faca poza. Emotiile cresc, asa ca Dan e obligat sa inceapa o actiune tip “paparazi”. Nereusita. Sau reusita, daca se prinde cineva pe cine fotografia el aici.
Intre timp a venit mancarea si copiii si-au mai facut curaj. Platoul cu melci a iscat controverse si a stat cateva luni in topul preferintelor lui Vladut. Sectiunea “Cele mai infioratoare new-entry – uri”. M-au intrebat cum sa faca. Le-am zis sa dea “Buna ziua”, sa se prezinte si sa ceara permisiunea sa faca o poza. Eventual sa ceara un autograf. Partea cu autograful a fost dificila: Pe ce? Cu ce?
Si-au facut curaj : “ Sempai, vii cu noi? Ne faci o poza?”
Calin Goia habar n-a avut ca s-a fotografiat cu doi din cei mai tineri membri ai lotului national de karate traditional. Habar n-a avut ca cel care fotografia este cel mai tanar antrenor de karate traditional, campion european si el. Calin era la masa cu familia. Pentru ca doi copii l-au rugat sa faca o fotografie, s-a ridicat, a asteptat ca ei sa se pregateasca pentru poza, a intrebat de doua ori daca sunt gata si i-a imbratisat pentru poza. Firesc si neconditionat.
Vineri seara plec spre Olimp. Voltaj canta la Costinesti.
La cherhana sigur ajung. Nu stiu cand . Anul asta iau camera de filmat.
